Povestea

120 first prototypeprot1 pozitie de mers2tudor bitziaruncare

Proiectul S1waterbike a inceput din pasiunea de a iesi in natura si pescuit, din dorinta de a dezvolta un vehicul care ofera posibilitatea deplasarii in locuri altfel inaccesibile.
Proiectul a inceput in 2000, dupa o lunga perioada de muscarit pe lacul Fintinele-Belis situat in nordul muntilor Apuseni, lac cu o mare bogatie in peste. Pentru o sesiune de muscarit de memorat era nevoie de o ambarcatiune stabila la vint si foarte silentioasa. Din cauza vintului care bate cu putere mai in tot timpul zilei si pentru ca pe vremea aceea aveam doar barci gonflabile de pe care incercam sa muscarim, ferindu-ne de zonele cu vint, aruncind si vislind in acelasi timp, o zi superba se putea transforma intr-un cosmar pentru pescuit. Am decis ca trebuie sa-mi fac o ambarcatiune mica, usoara, pe care s-o pot manevra usor si fara miini, care sa fie in primul rind foarte stabila la vint. Modelul unei hidrobiciclete mi s-a parut cel mai potrivit.

Am inceput cu un cadru din lemn si flotoare din spuma poliuretanica modelata manual. Am incercat cu o bohrmasina pe care am montat o elice facuta din tabla sa vad daca, ideea pe care o aveam poate avea succes, si asa a pornit totul. Am inceput sa proiectez un ansamblu mecanic pentru pedale si sa caut roti dintate.
Am avut bucuria de a primi un suport financiar neconditionat din partea lui Heinrich Loth – manager al Data Group International Timisoara si cofondator al Clubul Muscaricilor Timisoara, care a fost entuziast de la inceput, www.muscarici.ro

In 2001 am construit primul prototip functional care chiar daca mai avea parti improvizate, a fost prototipul de pe care am muscarit cu lejeritate pentru prima data. Aveam un scaun de birou montat si flotoare mici ce nu erau sigure la aplecari mai bruste, dar si asa am putut sa-mi dau seama de rezultatele bune in muscarit. Acesta a fost semnul ca trebuie sa merg mai departe.

Al doilea prototip a fost in 2002, cu multe imbunatatiri: distanta mai mare intre flotoare, flotoare cu flotabilitate marita, sistem de cirma mai bun, structura cadrului mai solida si un design de elice mai bun. Abia atunci am putut sa fac testari in cele mai diferite conditii: riuri, lacuri, mare.

2003 a adus al treilea prototip, cu multe ajustari fine: cirma mai usoara, elice mai eficienta, flotoare cu hidrodinamica mai buna, un scaun rabatabil. Testarile au fost la fel de diverse, cu rezultate promitatoare.

Totul a fost facut de mina si rezultatele au fost incurajatoare astfel incit in decembrie 2004 prototipul final a fost gata. Dupa acest prototip am continuat sa facem ajustari si imbunatatiri fine dar, conceptul nu a mai suferit modificari.

Modelul actual este produsul de serie, dupa prototipul 7. Avem in dezvoltare un model cu flotoare gonflabile.

 

Multumiri:
Heinrich Loth
– pentru finatare si suport de la inceput.

TimICEM Timisoara
Dorel Gavriloni & Titus Duma
– pentru construirea primei serii de test dupa prototipul 4.

Sorin Bojin – Pimar Production
– pentru realizarea partilor din fibra de sticla.

Narcis Moldovan – Level 7 Software
Harald Singer – Infix Research & Development
pentru suportul IT si web, permanent.

ABC Systems
– pentru introducerea proiectului in productie de serie mica.